POLITICA DE MEDIU A UNIUNII EUROPENE
(Documentar)

Politica de mediu a Uniunii Europene, asa cum a fost stabilita prin Tratatul CE, are ca scop asigurarea sustenabilitatii activitatii de protectie a mediului, prin includerea acesteia in politicile sectoriale ale UE, prin elaborarea de masuri de prevenire, prin respectarea principiului “cel carepolueaza plateste”, prin combaterea la sursa a poluarii, si prin asumarea in comun a responsabilitatii.

Acquis-ulcomunitar cuprinde aproximativ 200 de instrumente legislative care acopera un numar mare de sectoare, precum poluarea apei si a aerului, gestionarea reziduurilor si produselor chimice, biotehnologia, protectia impotriva radiatiilor si conservarea naturii. Statele Membre trebuie sa se asigure ca o evaluare a impactului asupra mediului inconjurator a fost efectuata inainte de a aproba dezvoltarea anumitor proiecte din sectorul public sau privat.

In ciuda imbunatatirilor semnificative ce au avut loc, in special in domeniul reducerii poluarii aerului si apei potabile, acquis-ul trebuie sa se dezvolte in continuare. In noul Program de Actiune pentru protectia mediului sunt identificate patru domenii prioritare: schimbarile climatice, natura si biodiversitate, mediu si sanatate, si resurse naturale si deseuri.

Carta Alba, destinata pregatirii tarilor asociate din estul si centrul Europei in vederea integrarii in Piata Interna a Uniunii (1995), acopera doar o mica parte din acquis-ul din domeniul protectiei mediului, mai precis partea referitoare la legislatia privind produsele, care este direct legata de prevederile referitoare la libera circulatie a bunurilor.

Transpunerea acquis-ului referitor la protectia mediului in legislatia nationala si aplicarea sa reprezinta sarcini majore. Lista de prioritati include:

• legislatia cadru a Uniunii Europene (inclusiv accesul la informatie si evaluarea impactului de mediu);
• masuri derivind din conventiile internationale in care Uniunea este parte;
• reducerea poluarii globale si trans-frontaliere;
• legislatia privind protectia naturii (care urmareste conservarea biodiversitatii);
• masuri care sa asigure functionarea pietei interne (de exemplu, standardele de produs).

Punerea in aplicare si respectarea acquis-ului din domeniul protectiei mediului necesita o structura administrativa puuternica si bine echipata.
Mai mult, conform articolului 6 al Tratatului CE, trebuie avuta in vedere includerea cerintelor referitoare la protectia mediului si in alte domenii, pentru a contribui la o dezvoltare durabila.

Toate tarile candidate au solicitat masuri de tranzitie si adaptari tehnice. Ca urmare a negocierii, clarificarii si a eforturilor suplimentare substantiale depuse de aceste tari, unele dintre aceste cereri au fost retrase.

La randul sau, Uniunea Europeana a luat in considerare masuri de tranzitie in domeniile care necesita adaptarea infrastructurii sau investitii considerabile, pe o perioada lunga de timp. Prin urmare, au fost acordate perioade limitate de tranzitie in ce priveste tratarea apelor uzate menajere provenind din mediul urban, deversarea substantelor periculoase in mediul acvatic, deseurile din ambalaje, terenurile de depozitare a deseurilor, transportul deseurilor, masuri integrate de prevenire si control al poluarii, apa potabila, agregatele care functioneaza pe baza de ardere, incinerarea deseurilor periculoase, emisiile de compusi organici volatili (COV) din zonele de depozitare si distributie a carburantilor, emisiile COV datorate utilizarii solventilor organici, continutul in sulf al anumitor combustibili lichizi si radiatia ionizanta in cazul expunerilor in scopuri medicale.

Bazandu-se pe principiul general potrivit caruia masurile tranzitorii trebuie sa fie limitate in timp si ca scop, Uniunea Europeana a subliniat, chiar de la inceperea negocierilor privind acest capitol, ca nu vor fi acordate masuri tranzitorii privind:

• transpunerea (comparativ cu aplicarea) legislatiei;
• legislatia - cadru (aer, deseuri, apa, evaluare impact, accesul la informatie);
• protejarea naturii;
• aspectele esentiale legate de piata interna (intreaga legislatie privind produsele);
• noile investitii in instalatii.

Perioadele de tranzitie acordate vor permite viitoarelor State Membre sa depaseasca greutatile trecutului si, in acelasi timp, vor impiedica atragerea unor investitii care respecta doar intr-o mica masura standardele de mediu. Mai mult, masurile de tranzitie au fost acordate numai pe baza unor planuri detaliate de punere in practica, incluzind strategii de finantare si obiective intermediare.

Romania a deschis acest capitol in primul semestru al anului 2002 si a cerut perioade de tranzitie pentru urmatoarele acte comunitare:

Calitatea aerului
• Directiva Consiliului nr. 94/63/EC privind controlul emisiilor de compusi organici volatili (COV) rezultati din depozitarea benzinei si distributia sa de la terminale la statiile service, pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 3 ani, pana in anul 2010.

Managementul deseurilor
• Directiva nr. 94/62/EC privind ambalajele si deseurile din ambalaje, pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 3 ani, pana in anul 2010.
• Directiva nr. 99/31/EC privind depozitarea deseurilor, pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 10 ani, pana in anul 2017.
• Directiva Consiliului nr. 2000/76/EC privind incinerarea deseurilor, pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 3 ani, pana in anul 2010.

Calitatea apei
• Directiva nr.91/271/EEC privind epurarea apelor uzate urbane, pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 15 ani, pana in anul 2022.
• Directiva nr.98/83/EC privind calitatea apei destinate consumului uman, pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 15 ani, pana in anul 2022.
• Directiva nr.76/464/EEC privind deversarea substantelor periculoase in mediul acvatic (si a celor 7 directive conexe), pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 8 ani, pana in anul 2015.
• Directiva nr.91/676/EEC privind protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati proveniti din surse agricole, pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 7 ani, pana in anul 2014.

Controlul poluarii industriale si managementul riscului
• Directiva Consiliului nr.96/61/EC privind prevenirea si controlul integrat al poluarii (PCIP), pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 8 ani, pana in anul 2015.
• Directiva Consiliului nr.1999/13/EC privind limitarea emisiilor de compusi organici volatili datorate utilizarii solventilor in anumite activitati si instalatii (COV) pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 8 ani, pana in anul 2015.
• Directiva Consiliului nr.88/609/EEC privind limitarea emisiilor in atmosfera de poluanti specifici de catre instalatii mari de ardere IMA), pentru care s-a solicitat o perioada de tranzitie de 5 ani, pana in anul 2012.

Argumentatia pentru fiecare perioada de tranzitie ceruta este detaliata in Documentul de pozitie privind Mediul.