ROMÂNIA ŞI POLITICA ENERGETICĂ
DIN UNIUNEA EUROPEANĂ
(Documentar)

Uniunea Europeana este unul din actorii principali de pe piata internationala a energiei, ea fiind cel mai mare importator si al doilea mare consumator din domeniu.

Sectorul energetic reprezinta un factor economic si geopolitic major. Jumatate din aprovizionarea cu energie a Uniunii Europene depinde de importuri, iar aceasta dependenta ar putea ajunge, in anul 2030, pana la 70% pentru gazele naturale si la chiar 100% pentru petrol si carbune, in situatia in care nu se va lua nici o masura.

Este foarte probabil ca extinderea Uniunii Europene sa accentueze aceste tendinte, in ciuda faptului ca anumite tari candidate sunt producatoare de resurse energetice (de exemplu, Polonia produce carbune, iar Romania petrol si gaze naturale).

Aceasta situatie reclama diverse masuri asupra carora Comisia Europeana a lansat recent o ampla dezbatere prin intermediul Cartii Verzi “Spre o strategie europeana pentru securitatea aprovizionarii cu energie”. Masurile de luat in sectorul energetic ar trebui sa duca la stabilitatea fluxului de energie si, ca obiectiv final, la mai multa pace, stabilitate, securitate si prosperitate. Procesul de extindere al Uniunii Europene joaca, in acest context, un rol principal.

Elementele principale ale acquis-ului in domeniul energiei sunt prevederile Tratatului CE si legislatia secundara privind in principal concurenta si subventiile de stat, piata interna a energiei (inclusiv directivele cu privire la electricitate, transparenta preturilor, transportul electricitatii si al gazelor naturale, hidrocarburile, acordarea licentelor, situatiile de urgenta si obligativitatea existentei stocurilor strategice), energia nucleara, eficienta sectorului energetic si protectia mediului.

Acquis-ul comunitar in domeniul energiei nucleare consta dintr-un cadru de instrumente juridice si politice, ce includ acordurile internationale. In prezent, sunt abordate aspecte referitoare la sanatate si siguranta, inclusiv protectia contra radiatiilor, securitatea instalatiilor nucleare, administrarea deseurilor radioactive, investitiile, stimularea cercetarii, piata comuna a energiei nucleare, aprovizionarea in domeniu, si relatii internationale.

Punerea in practica a acquis-ului necesita nu numai legislatie adecvata, ci si institutii cu o functionare corespunzatoare (de exemplu, un organism de reglementare in conformitate cu directivele privitoare la energia electrica si gaze naturale, o autoritate pentru controlul activitatilor nucleare, etc.).

Cartea Alba (instrument de pregatire a tarilor candidate pentru integrarea in piata comuna a UE) subliniaza importanta aplicarii in totalitate in sectorul energetic a directivelor pietei interne si a legislatiei UE privind concurenta. In ceea ce priveste sectorul energiei nucleare, Cartea Alba abordeaza problemele legate de aprovizionare, siguranta si transportul deseurilor nucleare.

In sectorul energetic, tarile candidate trebuie in principal sa:

- stabileasca o politica energetica de ansamblu, cu un calendar precis de restructurare a sectorului;

- se pregateasca pentru functionarea corespunzatoare pe piata interna a energiei (prin punerea in practica a directivelor privitoare la gaze naturale si electricitate, la electricitatea produsa din surse reinnoibile de energie, etc);

- imbunatateasca retelele energetice in scopul crearii unei adevarate piete la standarde europene;

- se pregateasca pentru situatii de criza, in principal prin constituirea stocurilor de rezerva (de petrol) pentru 90 de zile;

- abordeze consecintele sociale, regionale si aspectele de protectie a mediului legate de restructurarea minelor;

- utilizeze mai eficient energia si sa acorde o pondere mai mare in bilantul lor energetic utilizarii surselor reinnoibile de energie cum ar fi energia eoliana, hidroenergia, energia solara si de biomasa;

- imbunatateasca siguranta centralelor lor nucleare, astfel incat energia electrica sa fie produsa la un inalt nivel de siguranta nucleara;

- se asigure ca deseurile nucleare sunt manipulate in mod responsabil si sa se pregateasca pentru aplicarea regulilor de protectie Euratom privitoare la materialele nucleare.

Tarile candidate au facut progrese considerabile in ultimii ani, iar aspectele de mai sus au fost tratate intr-o masura mai mare sau mai mica in functie de tara. Mai sunt insa necesare masuri, iar acest lucru va necesita, evident, un volum mare de investitii. Desi UE ofera sprijin de pre-aderare in acest sens, cea mai mare parte a fondurilor va trebui sa fie furnizata chiar de către tarile candidate. Investitiile private au un rol important in acest sens, iar ele necesita un mediu investitional (economic, legal) adecvat.

In ceea ce priveste energia nucleara, Uniunea Europeana a subliniat in repetate randuri importanta existentei unui nivel inalt de siguranta nucleara in tarile candidate. In iunie 2001, Consiliul Uniunii Europene a luat nota de un „Raport asupra sigurantei nucleare in contextul extinderii”. De asemenea, Consiliul a reconfirmat obiectivul atingerii unui nivel inalt de siguranta nucleara in tarile candidate. Raportul prezenta evaluari ale situatiei de fapt, precum si perspectivele in domeniul sigurantei nucleare in fiecare tara candidata, si recomandari pentru imbunatatiri specifice.

In scopul monitorizarii situatiei din domeniu, UE are in vedere un asa-numit mecanism de “Analiza reciproca” sub auspiciile Grupului de Lucru pentru Energie Atomica al Consiliului UE, iar Comisia Europeana isi asuma deplina raspundere pentru exercitiul de monitorizare.

In iulie 2001, la invitatia Consiliului, Comisia a transmis acest raport tarilor candidate, care urmau sa indice daca recomandarile cuprinse in raport sunt acceptabile. Mai mult, tarile candidate trebuiau sa indice calendarul pe care il au in vedere pentru punerea in practica a fiecarei recomandari.

In Romania , principalele probleme din cadrul negocierilor iin domeniu sunt legate de piata interna a energiei (gaze naturale si electricitate), constituirea de stocuri de petrol pentru cazuri de urgenta si siguranta nucleara.

Romania a deschis acest capitol in primul semestru al anului 2002, acceptand acquis-ul comunitar in vigoare la data de 30 iunie 2002 si angajandu-se sa il aplice pana la data aderarii la UE, respectiv 2007, cu exceptia directivei privind obligatia Statelor Membre UE de a mentine un stoc minim de petrol si/sau produse petroliere pentru care a obtinut o perioada de tranzitie de cinci ani. Capitolul Energie a fost inchis la 30 iunie 2004.